![\"\"](\"https:\/\/www.dassibiu.ro\/dasstore\/wp-content\/uploads\/2020\/05\/DAS-Editura-thin-lines-300x144.png\")
<\/h1>\n<\/h1>\nde Nicolae Aurelian DIACONESCU<\/em><\/p>\n <\/p>\n Cartea de fa\u021b\u0103 are deja o istorie. A \u00eemplinit mai mult de 35 de ani de c\u00e2nd zace prin sertare. Azi, aproape oricine se poate l\u0103uda c\u0103 a publicat un volum, a fi tip\u0103rit nu mai reprezint\u0103 \u201emare br\u00e2nz\u0103\u201d, adic\u0103 un lucru de isprav\u0103.<\/p>\n Eu am \u00eenceput s\u0103 scriu povestiri \u00een anul 1970, dup\u0103 ce am terminat facultatea. Dornic s\u0103 le fac cunoscute \u0219i s\u0103 culeg impresii, le citeam unor c\u0103l\u0103tori \u00een tren, la c\u00e2te-o fat\u0103 pe care o curtam, mamei c\u00e2nd o vizitam la Vulture\u0219ti, \u00eengrijitoarei sau paznicului institu\u021biei unde lucram. To\u021bi \u00eemi spuneau cam acela\u0219i lucru: \u201ec\u00e2nd te ascult parc\u0103 sunt la televizor, tr\u0103iesc \u00eent\u00e2mplarea\u201d. Le-am citit \u0219i unui prieten intelectual, George Purdea, membru al grupului de la P\u0103ltini\u0219, subalternul meu la serviciu, filozof care azi pred\u0103 la Institutul \u201eSigmund Freud\u201d din Viena. El m\u0103 \u00eencuraja: \u201eTe invidiez pentru talentul t\u0103u literar, \u0219tii cum se spune \u00een popor, ai\u201d \u2026 \u0219i str\u00e2ngea palmele \u00een pumni \u0219i-mi ar\u0103ta: \u201eat\u00e2ta\u201d! \u201eCe faci aici, \u00een acest muzeu, e pierdere de timp. D\u0103-\u021bi demisia \u0219i ocup\u0103-te de literatur\u0103\u201d. Cum puteam s\u0103 fac asta? Profesia mea era de inginer \u0219i, ca s\u0103 fiu sincer, credeam c\u0103 George exagereaz\u0103, doar eram \u0219eful lui. Continuam s\u0103 scriu, iar el m\u0103 invita s\u0103 merg la P\u0103ltini\u0219 s\u0103-l cunosc pe Constantin Noica. De ce n-am onorat aceast\u0103 oportunitate? Via\u021ba, \u00een tumultul ei, m\u0103 acaparase \u00een alte direc\u021bii, dar astfel de aprecieri m-au sus\u021binut \u00een tentativa mea s\u0103-mi public povestirile, f\u0103r\u0103 s\u0103 reu\u0219esc \u00eens\u0103: la Revista \u201eLuceaf\u0103rul\u201d am trimis Sus pe deal,<\/em> la \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, \u00centr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103 noaptea <\/em>\u0219i\u2026 surpriz\u0103!? Dup\u0103 ceva vreme, a ap\u0103rut un volum al unuia dintre redactorii ultimei reviste, cu titlul Dup\u0103 amiaz\u0103 de s\u00e2mb\u0103t\u0103<\/em>. Era structurat pe ideile din povestirea mea.<\/p>\n Prin 1984 am propus Editurii \u201eIon Creang\u0103\u201d volumul La gura povernei<\/em>. Redactorul de acolo, Gheorghe Zarafu, m-a invitat la o discu\u021bie \u0219i mi-a spus c\u0103 directorul editurii, domnul Gafi\u021ba, ar dori s\u0103 schimb eroul principal \u00een\u2026 pionier! \u201eNu pot s\u0103 fac asta… – am \u00eencercat s\u0103 explic eu -, stric atmosfera din poveste. Dac\u0103 vre\u021bi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri cu pionieri, scriu altele… c\u0103 am fost chiar comandant de grup\u0103!\u201d<\/p>\n Gica Iute\u0219, fost redactor la revista \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, mai \u00een\u021beleg\u0103toare, m-a debutat \u00een \u201eAlmanahul Copiilor\u201d, cred c\u0103 prin 1984,\u00a0 cu povestirea La gura<\/em> povernei<\/em>. Mi-a transmis atunci, printr-o secretar\u0103 c\u0103 vrea s\u0103 m\u0103 cunoasc\u0103. La \u00eent\u00e2lnire mi-a m\u0103rturisit: \u201eN-am citit \u00een ultimii 30 de ani o povestire mai vie, mai proasp\u0103t\u0103!! Literatura de azi pentru copii este, din p\u0103cate, vitregit\u0103\u201d.<\/p>\n Dup\u0103 un timp, a ap\u0103rut pe pia\u021b\u0103 un volum Povarna \u0219i alte povestiri<\/em>, al unui oarecare. Oric\u00e2t m-am str\u0103duit s\u0103-l citesc, mi-a fost imposibil. Autorul \u00ee\u0219i \u00eensu\u0219ise ideile din povestirea mea \u0219i tip\u0103rise o maculatur\u0103!<\/p>\n Doamna Iute\u0219 a continuat s\u0103-mi publice \u0219i alte povestiri \u00een acele almanahuri (Sus pe deal, Sup\u0103rarea Lup\u0219ei, G\u00e2sca submarin<\/em>…) \u0219i mi-a f\u0103cut o frumoas\u0103 recomandare pentru Editura \u201eIon Creang\u0103\u201d, dar degeaba. Am mai \u00eent\u00e2lnit totu\u0219i un domn amabil, care a zis c\u0103 dac\u0103 accept s\u0103 fiu doar coautor \u0219i el primul nume, \u00eentr-un an, volumul va ap\u0103rea. Cum pe vremea aceea consideram c\u0103 singura mea bog\u0103\u021bie o reprezint\u0103 terfeloagele dintr-un geamantan, n-am acceptat. A\u0219a c\u0103 am continuat s\u0103 citesc pove\u0219tile mele cui voia s\u0103 m\u0103 asculte!\u00a0 M-am \u00eentrebat atunci \u0219i m\u0103 \u00eentreb \u0219i azi: Ce i-a lipsit volumului meu pentru a fi tip\u0103rit la Editura \u201eIon Creang\u0103\u201d?<\/p>\n De fapt, prima oar\u0103 c\u00e2nd mi s-a acordat o aten\u021bie \u201eliterar\u0103\u201d \u00eencurajatoare a fost pe vremea armatei. Aveam 27 de ani, c\u0103ci am\u00e2nasem serviciul militar cu sprijinul \u0219efului Centrului de recrutare al sectorului 2, Bucure\u0219ti. Dup\u0103 o lung\u0103 discu\u021bie, el mi-a spus: \u201eScap\u0103-m\u0103 de c\u00e2inele lup din curte c\u0103 nu las\u0103 pe un vecin, ministru, s\u0103 doarm\u0103, url\u0103 toat\u0103 noaptea\u201d. M-am pricopsit cu ditamai animalul pe care l-am plasat, cu mare greutate, unei prietene farmaciste, ea locuia la curte, eu \u00eentr-o garsonier\u0103. Eram 30 de fizicieni \u0219i ingineri \u00een pluton \u0219i seara, la ora 21, c\u00e2nd se d\u0103dea stingerea \u00een dormitor, \u00eei \u021bineam treji cu tot felul de pove\u0219ti. La \u00eenceput am crezut c\u0103 m\u0103 ironizeaz\u0103, c\u0103 fac haz de mine, c\u00e2nd terminam o \u201en\u0103scocire\u201d, a\u0219a o numeau ei, mai voiau una, \u00eenc\u0103 una, neap\u0103rat o \u00eent\u00e2mplare cu mine!<\/p>\n Mai t\u00e2rziu, Delia, feti\u021ba mea de trei ani, m\u0103 ruga tot a\u0219a, s\u0103-i mai spun o poveste adev\u0103rat\u0103 de c\u00e2nd eram eu mic. C\u00e2nd a mai crescut \u0219i a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 citeasc\u0103, o ruga pe nevast\u0103-mea s\u0103-i dea terfelogul lui tata cu \u00eent\u00e2mpl\u0103rile pe care le ascultase interpretate de mine, prin viu grai, gesturi \u0219i onomatopee.<\/p>\n \u00cen orgoliul meu de virtual scriitor, am tras o prim\u0103 concluzie: Povestirile mele sunt valabile pentru cei mici, pentru cei mari, pentru toat\u0103 lumea!<\/p>\n Uneori intram \u00een butoiul cu melancolie, pentru c\u0103 nimeni nu st\u0103 mereu pe un val de entuziasm. Atunci mergeam la Cenaclul \u201eMihail Sadoveanu\u201d, care se \u021binea la Casa Corpului Didactic, undeva pe l\u00e2ng\u0103 Ci\u0219migiu. Acolo m\u0103 \u00eemb\u0103iam \u00een at\u00e2tea laude, c\u0103 m\u0103 \u021bineau \u201etreaz\u201d dou\u0103-trei luni.\u00a0 Nu c\u0103 a\u0219 fi fost un insomniac, precum Emil Cioran, dar p\u00e2n\u0103 la acea dat\u0103 nu reu\u0219isem nimic spectaculos, ca inginer nu brevetasem vreo inven\u021bie, ca director viziunea mea privind un Muzeu Tehnic Na\u021bional<\/em> nu primise aprobarea proiectului, de\u0219i lucrasem la acesta ani de zile. Credeam c\u0103 nu e nimic de capul meu \u0219i aveam nevoie de acele laude, sau, s\u0103 le spun, confirm\u0103ri, ca s\u0103-mi pot continua munca de fiecare zi.<\/p>\n Acum s\u0103 nu v\u0103 \u00eenchipui\u021bi c\u0103 toat\u0103 lumea de la cenaclu \u00eemi adresa aprecieri; doamnele Dudu Ioachim \u0219i Andreea Pora, mam\u0103 \u0219i fiic\u0103, pe care le ironizasem \u00eentr-un comentariu de-al meu, (Proz\u0103 cu multe personaje<\/em>) m\u0103 \u00eenfierau cu destul\u0103 \u201efor\u021b\u0103\u201d literar\u0103. \u0218i totu\u0219i, doamna Munteanu, profesoar\u0103 de limba rom\u00e2n\u0103 la o \u0219coal\u0103 din Drumul Taberei, membr\u0103 a aceluia\u0219i cenaclu, m-a invitat s\u0103 citesc dou\u0103 povestiri la clasa unde era dirigint\u0103, Piramida lui Keops <\/em>\u0219i Vi\u021belul<\/em>, iar copiii din clasa a VII-a au comentat, cu nedisimulat interes, \u201ecrea\u021biile mele literare\u201d.<\/p>\n Pe t\u0103r\u00e2mul controverselor literare de la cenaclu, echilibra lucrurile doamna S\u0103r\u0103\u021beanu, poet\u0103 \u0219i fost\u0103 profesoar\u0103 de fizic\u0103 la Liceul \u201eGheorghe \u0218incai\u201d din Bucure\u0219ti. Ea spunea: \u201eDiaconescu e talentat: \u00een c\u00e2teva propozi\u021bii creioneaz\u0103 o atmosfer\u0103; personajele lui tr\u0103iesc, sunt vii; p\u0103cat c\u0103 \u00eei lipse\u0219te cultura, ne delecteaz\u0103 doar cu \u021b\u0103r\u0103nismele din Vulture\u0219ti!\u201d. N-o contraziceam. Ce rost ar fi avut s\u0103 le povestesc despre discu\u021biile mele cu so\u021bia privind operele unor zei ca: Bulgakov, Soljeni\u021b\u00een, Eminescu, Voiculescu, Steinbeck, Jack London, Tolstoi cu personajul s\u0103u androgin Ana Karenina. Sau despre viziunea artistic\u0103 din Narcis \u0219i<\/em> Golmund<\/em>, romanul lui Hermann Hesse asupra c\u0103reia niciodat\u0103 nu c\u0103deam de acord…<\/p>\n Nu rareori eram, \u00een sinea mea, dezorientat: cum s\u0103 devii scriitor dac\u0103 nu te consacri \u00een totalitate scrisului? Jack London p\u00e2n\u0103 nu a renun\u021bat la muncile istovitoare necesare traiului zilnic, nu a putut crea capodopere. Iar eu, ca s\u0103-mi cump\u0103r o locuin\u021b\u0103, umblam dintr-un cap\u0103t la altul al Bucure\u0219tiului, dam medita\u021bii la matematic\u0103 \u0219i adormeam vorbind sau explic\u00e2nd o derivat\u0103, o integral\u0103. \u0218i iar\u0103\u0219i reveneam la dilemele din Jocul cu m\u0103rgele<\/em> de sticl\u0103<\/em>, alt roman al lui Hesse. Ce cale s\u0103 urmez? M\u0103 atr\u0103gea studiul, m\u0103 \u00eenscrisesem la un doctorat \u00een \u0219tiin\u021be tehnice, sub \u00eendrumarea profesorului academician Ion Antoniu (l-am sus\u021binut cu teza: Contribu\u021bii la studiul polu\u0103rii electromagnetice a mediului<\/em>). Dar dup\u0103 ce r\u0103m\u00e2neam o vreme \u00eentre c\u0103r\u021bi, \u00een bibliotec\u0103, via\u021ba m\u0103 chema \u00een afara zidurilor, alergam, iubeam, sufeream.<\/p>\n Adev\u0103rata \u0219coal\u0103 a vie\u021bii pentru mine a reprezentat-o peregrinarea prin \u021bar\u0103 cu stupii, pastoralul. \u0218i, dup\u0103 ce m\u0103 s\u0103turam de\u00a0 hoin\u0103real\u0103, reveneam iar\u0103\u0219i \u00eentre c\u0103r\u021bi, la masa de scris. Mult\u0103 vreme \u00a0\u00a0\u00a0m-a urm\u0103rit destinul lui Raskolnikov din Crim\u0103 \u0219i pedeaps\u0103<\/em>, capodopera de tinere\u021be a lui Dostoievski.<\/p>\n De-a lungul timpului, cel mai constant sus\u021bin\u0103tor al meu a fost nevasta! Oarecum firesc, ea s-a \u00eendr\u0103gostit v\u0103z\u00e2nd \u00een mine un mare talent. Eram un creator unic pentru ea. Cum, \u00een apartament, \u00een nop\u021bile de iarn\u0103, temperatura era de 5 – 7 grade Celsius, echipa\u021bi ca pentru o excursie la munte, dormeam \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a\u021bi sub plapum\u0103 ca s\u0103 ne \u00eenc\u0103lzim. Ea \u00eemi deschidea o fereastr\u0103 c\u0103tre Eminescu povestindu-mi despre Tomiris, despre tr\u0103darea fratelui Brigbel… Apoi \u00eemi spunea s\u0103 am \u00eencredere \u00een p\u0103rerea ei, pentru c\u0103 povestirile mele au ritm, sonoritate, chiar o muzicalitate interioar\u0103. Ce minunate erau acele nop\u021bi, chiar dac\u0103 diminea\u021ba culegeam \u021bur\u021buri de la geamurile cu rame metalice. \u0218i astfel, un muzician \u0219i un inginer se \u00eent\u00e2lneau, la infinit, \u00een dialogul lor despre art\u0103.<\/p>\n M\u0103 \u00eentreb azi: Ar fi fost \u00een stare vreunul din membrii eliti\u0219ti ai cenaclului literar s\u0103 scrie false cronici muzicale? Eu am scris, nu una, mai multe \u0219i \u201emarea mea dragoste\u201d se ar\u0103ta mul\u021bumit\u0103: \u201ePui diagnosticul corect, de\u0219i nu ai educa\u021bie \u00een domeniu\u201d.<\/p>\n Nu m-au deranjat niciodat\u0103 diversele etichet\u0103ri ce mi-au fost atribuite chiar \u0219i \u00een familie. Fiind ultimul copil al tatei din cei nou\u0103, fra\u021bii \u0219i surorile mai mari m\u0103 alintau cu \u201e\u0103la mic \u0219i prost\u201d. Totu\u0219i, dup\u0103 ce am citit povestirea C\u00e2nd ne plimbam pe Titir\u0103<\/em>, prin noiembrie 1988, doamna Dudu Ioachim mi-a recomandat, \u00eentre patru ochi, s\u0103 ascund acel text, s\u0103 nu-l mai ar\u0103t niciodat\u0103 la nimeni! Eu n-am prea \u00een\u021beles care ar fi primejdia, \u00eens\u0103 nevasta mi-a escamotat \u0219i ea o alt\u0103 povestire, pe care n-am mai recuperat-o. \u00cent\u00e2mplarea se petrecea \u00eentr-o \u0219coal\u0103 militar\u0103 unde disp\u0103ruse o pu\u0219c\u0103 mitralier\u0103 \u0219i, dup\u0103 ce a fost c\u0103utat\u0103 pretutindeni, cade\u021bii au secat o balt\u0103 arunc\u00e2nd apa cu palmele, \u00een timp ce coloneii, comandantul \u0219colii \u0219i un general \u00een func\u021bie la cel mai \u00eenalt nivel politic, fratele pre\u0219edintelui, se holbau de pe margine c\u0103 doar-doar o s\u0103 apar\u0103 de undeva corpul delict.<\/p>\n \u0218i am continuat s\u0103 recidivez! Prin 2005, spre uluirea mea, o alt\u0103 povestire, Tainica mea iubire<\/em> (de fapt, un pamflet) a fost cenzurat\u0103 pe un site literar\u00a0 sub motivul \u201erefuzat pentru corectur\u0103\u201d.<\/p>\n Mai pu\u021bin criticat eram la rarele noastre \u00eentruniri familiale c\u00e2nd citeam c\u00e2te o poveste. Surorile, cumnatul meu Florin Grigorescu, fostul \u0219ef al baroului de avoca\u021bi din Pite\u0219ti, le ascultau \u00eenc\u00e2nta\u021bi \u0219i mi-au sugerat din nou s\u0103 le public. Eu mereu aveam altceva mai bun de f\u0103cut.\u00a0 \u0218i-apoi cartea aceasta am depus-o \u00eenc\u0103 o dat\u0103 la Editura \u201cIon Creang\u0103\u201d\u00a0 \u00een 1991. Tot f\u0103r\u0103 succes. Ba mai mult, Dan Silviu Boerescu, \u0219eful cenaclului de la Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne, Rotonda 13, mi-a spus:\u00a0 \u201etextele dumitale sunt \u00eenvechite, pr\u0103fuite, nu intereseaz\u0103 pe nimeni, bune\u00a0 de aruncat la co\u0219\u201d.\u00a0 Nu m-a afectat prea mult p\u0103rerea exprimat\u0103 f\u0103r\u0103 menajamente, \u00eel consider \u0219i acum un creator minor, f\u0103r\u0103 talent. \u00cen schimb, criticul Alexandru \u0218tef\u0103nescu m-a planificat s\u0103 citesc la Biblioteca Municipal\u0103 \u201eMihail Sadoveanu\u201d din Bucure\u0219ti, unde conducea un cenaclu literar. Acest fapt l-am perceput ca pe o recunoa\u0219tere valoric\u0103, motiv pentru care\u00a0 am invitat dou\u0103 prietene, filoloage, s\u0103 ia parte la eveniment. Chiar \u00een seara c\u00e2nd trebuia \u201es\u0103 impresionez\u201d un numeros public, c\u0103ci sala era plin\u0103 \u0219i multe persoane a\u0219teptau \u00een picioare, ilustrul amfitrion \u0219i critic a fost schimbat cu V. A. Acesta, dup\u0103 ce m-a am\u00e2nat de mai multe ori, m-a rugat s\u0103-l \u00eemprumut cu cinci sute de lei, a\u0219a c\u0103, din nou, mi-a pierit cheful s\u0103 mai devin scriitor!<\/p>\n Cum pe sora mea, Ecaterina Grigorescu, am \u00eenmorm\u00e2ntat-o pe 1 februarie 2017, m-am hot\u0103r\u00e2t, \u00een sf\u00e2r\u0219it, s\u0103 public pove\u0219tile \u00een regie proprie, c\u0103 nu se \u0219tie niciodat\u0103 c\u00e2nd p\u0103r\u0103sim aceast\u0103 lume \u0219i cei care vin dup\u0103 noi, pentru cur\u0103\u021benie, s-ar putea s\u0103 nu mai p\u0103streze nimic din terfeloagele care mi-au fost dragi. Dup\u0103 acea zi trist\u0103 de iarn\u0103, dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni am bolit, dar azi, povestirile mele sunt la corectur\u0103, am vorbit cu un profesionist. Din exces de zel, cred, (eu sunt inginer, el filolog) corectorul a intervenit masiv \u00een text. Am f\u0103cut din asta o dram\u0103, dar buna mea so\u021bie \u0219i prieten\u0103 m-a consolat: \u201es\u0103 lu\u0103m partea pozitiv\u0103 a \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, \u00eenc\u0103 o dat\u0103 mi-am dat seama de stilul t\u0103u inconfundabil\u201d.<\/p>\n \u201eAcum va trebui s\u0103 le rev\u0103d \u0219i eu \u00eenc\u0103 o dat\u0103\u201d mi-am zis. Am avut \u00eens\u0103 noroc, m-a \u201edepanat\u201d cu entuziasm \u0219i discern\u0103m\u00e2nt profesional reputatul om de litere Anca S\u00eerghie.<\/p>\n Ar trebui s\u0103 mul\u021bumesc multor persoane care, de-a lungul timpului, au avut r\u0103bdarea s\u0103-mi asculte pove\u0219tile \u00een lectur\u0103 proprie sau s\u0103 m\u0103 ajute dactilografiindu-le. M\u0103 opresc la trei prietene: Cristina Untea, Marilena Pompieru, Mirela Pestri\u021bu, (colegele mele la serviciu), care mi-au rescris, \u00een diverse variante, textele; eu bat la ma\u0219in\u0103 (azi calculator) doar cu un singur deget.<\/p>\n Se putea altfel? Mul\u021bumesc so\u021biei care mi-a m\u0103rturisit c\u0103 pove\u0219tile mele sunt nemuritoare \u0219i aproape sunt dispus s\u0103 o cred, \u00eentruc\u00e2t ea, chiar \u0219i acum, cite\u0219te o carte pe zi, iar seara nu adoarme p\u00e2n\u0103 nu r\u0103sfoie\u0219te c\u00e2teva pagini. Mul\u021bumesc \u0219i veri\u0219oarei sale, Lulu, care a dorit ca volumul s\u0103 con\u021bin\u0103 33 de texte \u00een loc de 31, cum planificasem eu.\u00a0 De ce 31? Fiindc\u0103 sunt un pic supersti\u021bios \u0219i numerele 13 \u0219i 31 mi-au purtat noroc de-a lungul timpului (m-am n\u0103scut \u00eentr-o zi de 13, m-am \u00eensurat la 31 de ani, am primit locuin\u021b\u0103 pe o strad\u0103 la num\u0103rul 13, etc.). De ce 33? At\u00e2\u021bia ani a tr\u0103it printre noi Hristos, iar Lulu, dup\u0103 ce \u0219i-a pierdut b\u0103iatul \u00eentr-un accident de ma\u0219in\u0103, apoi p\u0103rin\u021bii \u0219i, \u00een mod cu totul nea\u0219teptat,\u00a0 so\u021bul, prietenul meu, Nicolae Iordan Constantinescu, a devenit mai religioas\u0103.<\/p>\n Un ultim cuv\u00e2nt despre viziunea mea artistic\u0103. Ca s\u0103 par mai de\u0219tept dec\u00e2t sunt, v\u0103 fac o m\u0103rturisire: am scris cu program, am avut \u00een vedere o strategie: aceea de a reu\u0219i s\u0103 surprind, \u00eentr-o form\u0103 literar\u0103 via\u021ba \u00een dinamica ei. Scopul teoretic a fost \u0219i r\u0103m\u00e2ne un pariu cu mine \u00eensumi.<\/p>\n Adev\u0103rul e c\u0103 n-am avut nicio viziune, nicio strategie, am scris fiindc\u0103 am sim\u021bit nevoia s\u0103 m\u0103 exprim. Uneori se adunau \u00een mine, la o intensitate maxim\u0103, de-a valma, furia, dezn\u0103dejdea, iubirea, frumuse\u021bea de nep\u0103truns a celor ce m\u0103 \u00eenconjoar\u0103. C\u00e2nd mi-e foame, m\u0103n\u00e2nc, dac\u0103 mi-e sete, beau ap\u0103. C\u00e2nd nu mai suportam presiunea celor acumulate, m\u0103 a\u0219ezam la masa de scris \u0219i m\u0103 eliberam. Multe din povestirile acestui volum s-au petrecut cu 60 de ani \u00een urm\u0103, dar eu le-am scris la persoana \u00eent\u00e2i \u0219i la timpul prezent pentru c\u0103 le-am retr\u0103it a\u0219tern\u00e2ndu-le pe h\u00e2rtie, ca \u0219i cum totul s-ar \u00eent\u00e2mpla acum. Sper ca dup\u0103 publicare, volumul care a a\u0219teptat at\u00e2ta amar de ani pentru a ie\u0219i la lumin\u0103, s\u0103 cunoasc\u0103, \u0219i el, o nou\u0103 aventur\u0103.<\/p>\n <\/p>\n P.S.: <\/em>P\u00e2n\u0103 s\u0103 parcurg\u0103 volumul o aventur\u0103, am mai tr\u0103it eu una! Nu sunt prea activ pe Facebook. Cei de acolo \u00eemi trimit diverse \u201einforma\u021bii\u201d, momeli, ca s\u0103 le r\u0103spund. Ultima se referea la faptul c\u0103 s-a \u00eemplinit o cifr\u0103 rotund\u0103 de c\u00e2nd m-am \u00eemprietenit, pe Facebook, cu Nicolae Iordan Constantinescu. N-a\u0219 vrea s\u0103-i transmit un mesaj?\u00a0 \u201eM\u0103i fraierilor\u201d mi-am zis, \u201ebietul de el a murit de ceva vreme\u201d. \u0218i enervat i-am aten\u021bionat printr-un mesaj: \u201eDumnezeu s\u0103-l ierte!\u201d pe care-l voiam inserat \u00een cronologia fostului meu prieten. Ca s\u0103 m\u0103 \u00eenv\u0103\u021b minte, a ap\u0103rut \u00een cronologia mea! \u0218oc \u0219i panic\u0103 la Verona, unde nevast\u0103-mea era \u00een vizit\u0103 la sora ei, atunci c\u00e2nd domnul Vasiliu Zonel a transmis condolean\u021be familiei…<\/em><\/p>\n ~**~<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Autor: Nicolae Aurelian Diaconescu<\/strong><\/p>\n Postfa\u021bator: Anca S\u00eerghie<\/p>\n Editura D*A*S, Sibiu, 2019, 228 pagini.<\/p>\n ISBN 978-606-94252-2-0<\/p>\n","protected":false},"featured_media":455,"comment_status":"open","ping_status":"closed","template":"","meta":[],"product_brand":[],"product_cat":[61,55,21],"product_tag":[],"class_list":["post-474","product","type-product","status-publish","has-post-thumbnail","product_cat-articole-diverse","product_cat-editura-das","product_cat-libraria-online","product_shipping_class-livrare-imediata","first","instock","taxable","shipping-taxable","purchasable","product-type-simple"],"jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/dasstore.ro\/v1\/wp-json\/wp\/v2\/product\/474","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/dasstore.ro\/v1\/wp-json\/wp\/v2\/product"}],"about":[{"href":"https:\/\/dasstore.ro\/v1\/wp-json\/wp\/v2\/types\/product"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dasstore.ro\/v1\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=474"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/dasstore.ro\/v1\/wp-json\/wp\/v2\/product\/474\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dasstore.ro\/v1\/wp-json\/wp\/v2\/media\/455"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/dasstore.ro\/v1\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=474"}],"wp:term":[{"taxonomy":"product_brand","embeddable":true,"href":"https:\/\/dasstore.ro\/v1\/wp-json\/wp\/v2\/product_brand?post=474"},{"taxonomy":"product_cat","embeddable":true,"href":"https:\/\/dasstore.ro\/v1\/wp-json\/wp\/v2\/product_cat?post=474"},{"taxonomy":"product_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/dasstore.ro\/v1\/wp-json\/wp\/v2\/product_tag?post=474"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}